Recomandare carte pentru copii: Absolut nimic – Wanda Gag

M-am gândit să încep o serie de articole care conțin recomandări de cărți pentru copii, dintre cele citite și iubite de fetele mele.

Astăzi scriu despre Absolut nimic, cumpărată de la Anactronic, pe care i-am citit-o aseară lui Ingrid. Cred că merge după 3 ani, pentru copiii puțin mai răbdători la citit, adică are mai puține imagini și totuși ceva mai mult text decât cărțile care mizează mult pe imagini.

Autoarea, Wanda Gag, este o premiată autoare, ilustratoare, traducătoare americană, care a trăit în perioada 1893 – 1946.

Povestea este tare frumoasă. Este o carte despre iubirea dintre frați, despre acceptarea celuilalt așa cum este el, despre prietenia dintre copii și animale, despre strădania de a reuși ce ți-ai propus.

După ce am terminat-o, Ingrid (4,8 ani) m-a întrebat:

-Mami, de ce este așa de frumoasă cartea asta?

Este vorba despre trei cățeluși care locuiesc într-o parte uitată a fermei, fiecare în căsuța lui caracteristică pentru el: cățelul cu urechi ascuțite în căsuța cu acoperișul ascuțit, pe nume Ascuțilă, cățelul cu urechi cârlionțat în căsuța cu acoperișul cârlionțat, pe nume Cârlionț, iar în căsuța cu acoperișul rotund locuiește un cățel invizibil, pe nume Absolut nimic.

Cei trei cățeluși sunt frați, iar cățelușii vizibili îl încurajează pe frățiorul invizibil că ei îl iubesc așa cum este.

Într-o zi, la căsuțele cățelușilor vin doi copii, un băiețel și o fetiță, care iau cu ei cei doi cățeluși, care le promit că vor avea grijă de ei și că vor fi prieteni. Absolut nimic, care urma să fie părăsit de frații lui, se ține după ei în speranța că vor rămâne împreună, însă pe drum obosește și adoarme. Când se trezește aceștia nu mai sunt. Dezorientat și debusolat începe să îi caute, așa ajungând la o scorbură sub formă de căsuță. Aici, o stâncuță îl învață o magie pentru a deveni vizibil: timp de nouă zile, la răsăritul soarelui, trebuie să se învârtă și să se învârtă până amețește. În fiecare zi stâncuța venea și îl vedea pe cățel conturându-se.

În a noua zi, Absolut nimic devine un cățel frumos cu urechi rotunde, ca și căsuța în care locuia. Pornește din nou în căutarea frățiorilor. Într-un timp îi zărește pe cei doi copii aducând cele trei căsuțe ale cățeilor spre noul lor cămin, zărește căsuța lui cu acoperiș rotund și îi regăsește pe frățiorii lui pe care îi pierduse.

Povestea se termină cu sentimentul că iubirea dintre frați învinge orice, că prietenia dintre copii și animale este cea mai frumoasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *