Copilul tău este fericit?

Da! Dacă și tu ești bine cu tine. Dacă zâmbești mai mult decât ești furioasă. Dacă râzi mai mult decât plângi. Dacă te trezești și te bucuri de ziua care tocmai începe. Dacă iubești și arăți celor din jur că îi iubești. Dacă petreci timp cu el și îl vezi pe el și te dedici lui în timpul ăla, fie el și scurt.

Copilul tău te vede și te simte. Copilul tău preia din bucuria ta, din reușitele tale, din împlinirile tale. Preia și dezamăgirile, neputințele, suferința. Nu-i nimic. Le avem cu toții, căci suntem oameni. Dar nu trebuie să te învingă, să te răpună. Nu trebuie să te încarce.

Chiar dacă nu reușești tot ce îți propui, bucură-te de tot ce ai realizat până acum. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic. Doar tu să fii mulțumită cu tine. Conștiința este a ta, nu a celor din jurul tău.

Oprește-te din când în când din fuga zilnică. Respiră și meditează. Poți învăța multe de la tine. Și bucură-te cât poți de mult.

O importantă învățătură pe care o poți transmite copilului tău este faptul că în viața trebuie să fii pozitiv. Așa va putea trece peste multe necazuri, eșecuri sau chiar tragedii. Pentru că se întâmplă multe, iar o gândire pozitivă îl va ajuta mult.

Nu-ți fă însă un scop din a-ți face copilul fericit și nu-l ține în ”bula fericirii”. El trebuie să învețe să dobândească starea de bine, experimentând mai multe stări: frustrare, plictiseală, nervozitate, supărare, dezamăgire, teamă. Și astea sunt ale noastre, să învățăm să le trăim și pe acestea și să nu facem un capăt de țară din fiecare trăire negativă. Dacă tu nu te simți confortabil să experimentezi toate aceste trăiri, nu știu cum ai putea să-ți înveți copilul să o facă. Fiecare dintre noi avem de lucru și cu noi însene/înșine.

Văd atât de multe mame prin parc care nu suportă să-și vadă copilul plângând și nu înțeleg de ce. Da, nu ne place că plânge copilul, dar nu este o soluție să facem totul pe placul lui doar ca să nu plângă. Nu va învăța nimic din faptul că tu-i dai jucăria altui copil pe care o vrea neaparat sau chiar telefonul /tableta, doar ca să nu mai plângă.

Plânsul poate fi și el vindecător, și pentru noi și pentru copil. Este ca un instrument de liniștire și vindecare, de eliberare a frustrării și nervilor. Cred că observând cu atenție copiii noștri și observându-se cu atenție pe noi, putem să ne bucurăm mult mai mult de perioada de părințeală și să avem o relație frumoasă cu copiii.

Este o interdependență între starea noastră de bine și starea copilului de bine, între liniștea noastră și liniștea copiilor. Așa că, dacă vrei un copil fericit și împlinit, vezi dacă trebuie să adopți și tu o altă atitudine, după ce ai stabilit înainte ce înseamnă pentru tine să fii fericit(ă). 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *