Diferență mică între frați

Sunt cea mai împlinită mamă când le văd cum se joacă, cum cea mică vrea să fie ca cea mare, cum îi copiază comportamentul și o idolatrizează, când se strâng în brațe și se iubesc. Nu sunt toate roz, se mai ceartă, își mai iau jucăriile una alteia, concurează, dar până la urmă asta înseamnă să ai o soră.

Între Ingrid și Briana sunt 2,3 luni și 2 săptămâni diferență. A fost greu până Briana s-a apropiat de vârsta de 2 ani și deja începea să vorbească și să se înțeleagă cu Ingrid și deci, să se joace împreună.

Acum au același program de somn, același program de grădiniță, iar asta e o mare ușurare. De la 9 la 5.30 sunt la grădi, Ingrid intră acum grupa mare, iar Briana grupa mică. Anul acesta Briana a fost la grupa mini. Deși Ingrid a fost un an fără Briana la grădiniță, anul acesta când Briana a început și ea și se îmbolnăvea câteodată, Ingrid începea să plângă că nu vrea să rămână fără sora ei. Atât de mult s-au obișnuit împreună.

Le place să se joace împreună, să coloreze (Briana mai mult mâzgălește, dar vrea să facă ce face sora ei), să alerge, să petreacă pur și simplu timp împreună.

Când se ceartă, Ingrid îi spune Brianei:

-Nu mai sunt prietenă cu tine! Nu mai fac baie cu tine! Nu mă mai joc cu tine!

Iar Briana cedează imediat, de teamă ca sora ei să nu pună în aplicare amenințările.

Briana îi spune și ea:

-Tut tupălată pe tine!

Nici lui Ingrid nu-i convine, vine imediat la mine:

-Maaaami, Briana e supărată pe mineeee!

Se împacă repede, se ceartă iar și tot așa.

Sunt și eu mult mai relaxată. Miile și milioanele de explicații cu nu lovi!, nu smulge! nu arunca! încep să dea roade. Și ce bine e să le văd împreună. Am uitat cât mă măcinam că uneori nimic din ce făceam nu funcționa. Dar uite, a funcționat pe termen lung.

În parc mi se spune deseori că uite ce bine e cu doi copii. Și așa este. Când o aveam doar pe Ingrid și ieșeam în parc, dacă nu era vremea tare frumoasă, de multe ori eram doar noi în parc. Mă gândeam atunci: ce bine ar fi să am doi copii să nu aștept să vină alți copii în parc să aibă cu cine să se joace!

Iar timpul trece repede și greu devine mai ușor. Casa e mult mai animată, e mereu zgomot, se râde, se plânge, dar ele sunt pentru mine, zilnic, cea mai mare bucurie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *