Lupul cel mare și lupul cel mic – Nadine Brun-Cosme, Olivier Tallec

O carte tare frumoasă pentru copii 2+, în care sunt exprimate stări și emoții: dorul, fericirea, bucuria, iubirea, prietenia, teama de a nu-l pierde pe cel drag, teama de despărțire și bucuria regăsirii, teama față de cineva mai puternic, grija pentru celălalt, imitarea celui mai mare.

Rareori am regăsit într-o singură carte exprimate atât de bine atât de multe sentimente și emoții, surprinse într-un fir al acțiunii atât de simplu.

Să mai spun că și ilustrațiile sunt minunate? Pardon! Nu minunate, geniale. Vorbesc împreună cu textul, transmit fiecare stare alături de cuvinte.

Cartea merge foarte bine și pentru apropierea dintre frați, explicând copiilor fiecare emoție întâlnită și dând exemple concrete.

Pe scurt, este vorba despre un Lup mare care, stând sub un copac, ca de obicei, zărește că se apropie un Lup mai mic. La început lupul se teme, nefiind sigur dacă Lupul cel mic este într-adevăr mic sau nu. Odată ajuns lângă Lupul cel mare, acesta din urmă constată că Lupul cel mic este mic și prinde drag de el.

Noaptea îi dă chiar o bucată din pătura sa să se învelească, iar a doua zi îi dă din fructele culese de el din copac. Lupul cel mic îl admiră și îl imită pe Lupul cel mare, se cațără ca el în copac și încearcă să facă gimnastică.

Mai târziu Lupul cel mare pleacă să se plimbe, dar se asigură de câteva ori că Lupul cel mic rămâne lângă copac. Când se întoarce însă acesta nu mai este, iar Lupul cel mare începe să trăiască o serie de stări precum: dorul, vina și promisiunea că va avea mai multă grijă de el, plictiseala fără Lupul cel mic.

Îl așteaptă în fiecare zi și se uită după el, până când într-o zi acest lucru chiar se întâmplă. Este minunat exprimat și momentul revenirii Lupului cel Mic. Amândoi sunt stingheri parcă în a-și face declarații, își spun doar că se plictisesc unul fără celălalt.

Pe măsură ce le citeam fetelor cartea, le-am spus:

-Uite, Ingrid, tu ești Lupul cel mare, iar tu, Briana, Lupul cel mic. Și le-am dat exemple despre situații în care trebuie să împartă și să se prețuiască. Despre cum și ea are grijă de sora ei, ca Lupul cel mare, despre cum Briana o imită pe ea, așa cum face Lupul cel mic.

La un moment dat, Ingrid mă întreabă:

– Mami, dar câți ani are Lupul cel mare?

– 4 ani și opt luni, îi răspund zâmbind.

Râde Ingrid:

– Dar Lupul cel mic?

– 2 ani și cinci luni, răspund eu.

Au râs amândouă. Dacă nu era târziu, sigur trebuia să le mai citesc o dată cartea, dar prevăd că ne așteaptă multe seri cu Lupul cel mare și lupul cel mic, așa cum se întâmplă când o carte devine cartea preferată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *