Primul an la grădiniță al Brianei, sora mai mică

Briana a început grădinița la 1 an și opt luni, la grupa mini, alcătuită din copii de 2-3 ani. Până la 2 ani a fost la program scurt, apoi, de la 2 ani a trecut la program lung, până la 5 și jumătate. În acea perioadă era cea mai mică din grădiniță, ea a fost o excepție pentru că deja era și sora ei acolo.

Merge la aceeași grădiniță ca și Ingrid, cu program în limba germană. Este o grădiniță privată, lângă Parcul Circului din București.

Nu a plâns deloc că nu vrea la grădi. Dimpotrivă, plângea dimineața când pleca Ingrid la grădi și pe ea n-o lua. În prima săptămână Briana ieșea frecvent din sala ei de clasă și mergea la Ingrid în clasă. Apoi a început să se obișnuiască și să rămână cu colegii ei. După câteva zile a venit educatoarea la mine când am preluat-o și mi-a spus că ”Briana e minunată!”. S-a obișnuit atât de bine într-un timp așa scurt.

De Briana s-au îndrăgostit toate educatoarele, îngrijitoarele și copiii, mai ales cei mai mari. Pentru că e foarte iubitoare și lipicioasă și amuzantă. E copilul pe care și-l dorește orice mamă: nu e plângăcioasă, e înțelegătoare, e bună și cooperantă. E ca o apă limpede, turcoaz, în care oglindește soarele și ești fericit când o privești.

Când ajunge la grădi, fuge repede la Frau- ”doamna” (oricare o întâmpină) și o ia în brațe. Cum să nu o iubești? Mie îmi dau lacrimile doar când mă gândesc cât de bun a fost Dumnezeu cu mine. Ce comori mi-a dăruit!

Când vine acasă îmi spune cu cine s-a jucat. La început îmi zicea că se joacă cu Frau, apoi treptat a început să pomenească și nume de copii, semn că a început să se împrietenească. Câteva mame chiar mi-au spus că fetele o pomenesc mult pe Briana, că e tare dulce. Probabil și pentru că era cea mai mică.

Cu virozele a stat destul de bine. A avut vreo 3 episoade de febră tot anul, o lună cred că i-a curs nasul continuu, prin primăvară, fără complicații însă. Și cam atât. A suportat foarte bine. A contat binențeles că a făcut virozele lui Ingrid din anul anterior și s-a dus la grădi aproape imunizată.

La partea de comunicare – socializare stă foarte bine pentru vârsta ei, se comportă aproape ca Ingrid. Nu are rețineri, inițiază jocuri, se apropie repede de copii.

E temperamentală și se înfurie ușor, dar îi trece la fel de repede. Se ceartă cu copiii dacă ea consideră că i se cuvine ei un anumit lucru, apoi îi îmbrățișează imediat. A avut și momente de lovire a copiilor care au venit mai mici decât ea la grădi, s-a potolit însă cu explicații din partea educatoarelor și din partea mea.

Acum, dacă cineva o supără, îi spune scurt:  ”Nu mai eti plietena mea, tunt tupălată pe tine” și nu mai are tendința de a lovi.

Se simte în largul ei la grădiniță, iar eu sunt tare liniștită să știu că e bine. Crește frumos, ca o floare care-și deschidele petalele când dă de apă și de soare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *