Vorbind copiilor despre religie

În vacanța asta am început să vorbesc cu Ingrid despre Isus și Fecioara Maria. În copilărie eu am fost un copil credincios și religios, dintre cei care merg la Biserică, se roagă și se feresc să facă fapte rele și ca urmare a învățăturii religioase, nu doar a educației.

După ce am născut însă, am încetat să merg așa mult la Biserică, Ingrid era mai agitată, trebuia legănată mult și recunosc că mi-a fost greu. Apoi a crescut și alerga de colo – colo, deci la fel de greu să stau cu ea în Biserică. Și încă ceva: preotul de la Biserica de care aparțin, nu m-a convins niciodată că are har…

Vara asta însă am avut ocazia să mergem la Medjugorje în Bosnia-Herțegovina, locul unde se spune că s-a arătat Fecioara Maria unor copii și unde vin o mulțime de pelerini din toată lumea, în special catolici, pentru a se ruga.

Acolo se urcă pe Muntele Krisevac, nu foarte înalt, dar greu de urcat, format din bolovani imenși, ascuțiți. Pe munte este organizat drumul care reprezintă Calea Crucii, pe fiecare cruce fiind reprezentat un episod din ultimul drum făcut de Isus înainte de a fi răstignit. Urcând muntele și văzând imaginile. au început întrebările din partea lui Ingrid:

– Ce are Isus pe cap?

– De ce duce Isus crucea aia mare?

– Cine este cu Isus?

Uite așa, am început să-i povestesc lui Ingrid cum Isus este fiul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria, care este nu doar mama lui Isus, ci mama tuturor oamenilor. I-am spus cât este de bună cu oamenii, că se roagă pentru noi toți, că ne iubește și ne ocrotește. Nu știam exact ce și cum să-i spun să înțeleagă fără să i se pară prea abstract și ciudat că cineva pe care nu-l vede are grijă de noi și ne protejează. I-am spus și de Isus că a suferit și a murit pentru oameni.

M-a întrebat dacă mi-e milă de Isus, pe ea au impresionat-o imaginile de la Calea Crucii. I-am explicat cum Isus a trăit pe pământ acum mulți ani și că de fapt nu mi-e milă de nimeni care moare, ci de cei care rămân în urma lor și suferă foarte mult după cei pe care-i iubesc.

Ca pentru un început al discuției însă a decurs foarte bine, urmează să începem să citim câte ceva din Biblia povestită copiilor. Sigur vor veni multe întrebări, dar sunt sigură că-i va face bine toate discuțiile pe tema asta.

Ce NU ne-a plăcut la mare în Muntenegru

Înainte de-a pleca vara asta la mare în Muntenegru în Budva, am tot căutat articole despre care plajă e cea mai potrivită de mers cu copiii.

Mai mulți spuneau că le- a plăcut cel mai mult plaja Mogren, care de fapt este și în centrul orașului, lângă orașul vechi. Nouă nu ne-a plăcut. Chiar dacă peisajul este frumos, sunt două mici plaje legate printr-o trecere pe lângă stâncă, plaja este formată din pietricele, iar intrarea în apă este abruptă. Fetele au putut sta în apă doar la un metru de plajă.

La Plaja Mogren, sezlongurile costau 20 euro (2 sezlonguri), iar pentru toaletă plăteai separat 1 euro intrarea.

Ca plajă ne-a plăcut cel mai mult Trsteno, cea mai potrivită pentru copii, căci era formată din nisip, iar intrarea în apă era foarte lină. Trsteno este o plajă micuță unde sunt și 2 terase. Aici două șezlonguri costă 15 euro pe plajă, iar dacă vrei la toaletă ai o mare problemă: singurele toalete sunt din cele de plastic cum se găsesc la noi în unele parcuri. Prin București au început și astea să dispară, acum sunt toalete mai curate, de tip occidental. Mă rog, ideea e că sunt foarte murdare, eu nu am putut  să le folosesc, noroc că mergeam la prânz să doarmă fetele și încercam să mă abțin până atunci.

Am observat că au o ”problemă” a toaletelor, unele terase din centru nu au nici ele toaletă. Există în zona pietonală niște toalete cu bani, acceptabile.

O altă plajă aflată lângă Trsteno și Jaz este Ploce, este o plajă cu pietricele, dar acolo nu prea mergi pentru apa mării, ci pentru piscine. Au amenajate vreo 3 sau 4 piscine, adulți și copii, separate, au loc de joacă, restaurant.

Nu am mers pe insule din cauza faptului că noi am fost obligați să ne întoarcem la prânz în apartament să doarmă copiii și nu merita să mergem pentru două ore prea departe de locul unde eram cazați.

Ce mi-a displăcut la plajele din zona Budva este mizeria. Inclusiv multe terase îți dau de gândit dacă te așezi sau nu la ele. Pe lângă terasele de la plajă (și nu numai), vezi puse lucruri pe care n-au unde să le ”ascundă”: scaune rupte sau alte scânduri, lăzi, cutii, etc., care arată oribil. În prima zi, la terasa de la Trsteno nu au avut șervețele (nici toaletă să te speli pe mâini, după cum ziceam).

În al doilea rând, oamenii fac mizerie o grămadă și nu se gândesc că trebuie strânsă. Nici coșuri de gunoi nu sunt multe, pare că nimeni nu se gândește la curățenie. Mucuri de țigări aruncate pe plajă, ambalaje lăsate acolo, sticle goale de plastic aruncate peste tot prin parcare pe lângă pomi. Îți lasă impresia ori că se face continuu mizerie, ori că nu strânge nimeni. Cred că de fapt oamenii fac mizerie și se strânge mult mai puțin decât e cazul.

O altă problemă de care ne-am lovit a fost mâncarea. Ne-am săturat de pizza și paste și grill. Era și pește în meniuri, dar nu puteai mânca mult (așa cum mâncăm în Grecia de exemplu), căci prețurile erau destul de mari, cam 20 euro o porție de o persoană. Prețurile la paste și pizza erau undeva între 6-8 euro. Poate greșesc, dar prețurile sunt destul de ridicate pentru ce servicii se oferă. Prin comparație, Grecia este mult mai ieftină, este curată, are servicii bune.

Cel mai mare stres al soțului a fost faptul că nu găseai loc de parcare. Noi am închiriat un apartament și la plajă mergeam cu mașina, cam 10 minute. Dar mereu ne chinuiam să găsim parcare la întoarcere. Orașul este dispus în trepte, așa cum a permis relieful. Astfel, străduțele sunt înguste și puține. Între două străzi paralele (la același număr), pot fi și câteva case/vile la care se face accesul doar pe trepte.

Drumul până în Muntenegru a fost lung, dar ne-am așteptat la asta, am oprit o noapte pe drum în Serbia la Zlatibor.

Concluzii:

Muntenegru are peisaje minunate, apa curată, frumoasă, plaje frumoase, cu pietre sau cu nisip, dar are ca dezavantaje: prețuri destul de mari (șezlonguri, mâncare), mizerie, lipsa toaletelor și a locurilor de parcare.