Ascultă emoțiile copilului tău!

Cu greu am învățat, și încă încerc să învăț cât se poate de mult, că cei doi copii ai mei sunt diferiți și să îi apreciez în mod diferit, pentru ce este fiecare.

Dacă Briana e mereu veselă, prietenoasă, lipicioasă, e iubită de toată lumea, e vorbăreață, Ingrid e mai timidă, procesează mai greu schimbările de orice fel, inclusiv în vacanțe se adaptează mai greu cu locurile noi, îi plac rutinele, e mai analitică.

Am considerat mereu, greșit, că Ingrid are un temperament dificil, pentru că MIE mi-a fost mai greu cu ea, că nu am reușit să o cunosc și să o înțeleg de la început. Au fost mereu urcușuri și coborâșuri în relația noastră, iar momentele bune au fost atunci când am acceptat-o mult mai mult, când nu am pus presiune pe ea să se schimbe, să facă totul așa cum zic eu pentru că eu sunt mama și pentru că știu mai bine.

Am învățat în timp că Ingrid are nevoie să se impună mai mult ca Briana, să fie văzută, ascultată și înțeleasă, să fie independentă, să-și creeze propriile ritualuri. Să salute pe cine vrea, să fie prietenoasă cu cine vrea ea, să se joace când și cu cine vrea ea. Ingrid de mică a vrut să se îmbrace doar cu ce alege ea, Briana nu a avut niciodată o problemă cu asta. Briana vrea să facă mai mult cum zic eu, Ingrid vrea să facă mai tot timpul cum zice ea.

Cel mai mult contează ca eu să o observ pe Ingrid și să reușesc să o ascult atunci când ea îmi transmite că vrea să fie ascultată, deși nu prin cuvinte, ci prin comportament.

Adică, când e irascibilă, când e nervoasă fără un motiv anume, când are vreo criză de furie, când refuză să coopereze, când se încăpățânează mai mult ca de obicei, să fiu atentă care sunt de fapt nevoile ei. E greu, nu îmi iese tot timpul, mai ales că o compar fără să vreau cu sora ei care cooperează fără probleme și fără eforturi din partea mea în mare parte a timpului.

E important să observăm și înțelegem emoțiile copiilor noștri, să fim atenți la semnalele pe care ni le transmit. Să nu ne încăpățânăm noi mai mult ca ei, să nu ne impunem atât de mult propriile emoții și gânduri. Altfel, nu vom înțelege de exemplu de ce nu se pot adapta la grădiniță, de ce lovesc alți copii, de ce nu mănâncă, de ce poate nu lovesc colegii la grădiniță, dar vin acasă și își lovesc fratele/sora, etc.

E imporant să le arătăm dragostea noastră permanent, chiar dacă nu îi scutim de la respectarea regulilor, nu le dăm ciocolată sau timp în plus la telefon, doar pentru că asta cer ei.

Să avem răbdare cu noi și cu ei…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *