Operația de polipi a lui Ingrid

Am operat-o de polipi pe Ingrid la 3 ani si 10 luni, după primul an de grădiniță. A avut însă polipi înainte de a merge la grădi, deși nu a avut multe viroze. La grupa mică Ingrid a supraviețuit relativ bine, în total cred că a lipsit o lună cumulat, a avut o otită cu antibiotic și o otita seroasă (fără antibiotic).

Majoritatea răcelilor au fost viroze fără complicații, care și treceau repede.

Totuși, tot anul a avut nasul înfundat din cauza polipilor. Mă așteptam să vină vara, să nu mai ia nicio viroză și să i se reducă polipii, astfel încât să scăpăm de operație. Însă vara nu a fost așa cum ne așteptam. Nu a mai luat viroze, nici nu s-a dus la grădi lunile iulie și august, în vacanță fiind, dar polipii au rămas acolo, inflamați așa mult încât Ingrid începuse deja să tușească și să încerce parcă să elimine ceva din gât.

Văzând că nu îi trece tusea după vreo o lună, prin august am dus-o la pneumolog, care m-a asigurat că nu are nimic la plămâni și că poate fi de la polipi. Polipii la copii reprezintă inflamația vegetațiilor adenoide, diferită de polipoza nazală a adulților, din ce am citit eu. Așa că nu vă luați după explicațiile și recomandărilor diferitor adulți care au avut și ei ”polipi”.

Am programat-o astfel la Regina Maria, a consultat-o doamna doctor de ORL și mi-a confirmat prezența polipilor. La sugestia ei i-am programat operația de polipi. Eram pregătită sufletește. Mă săturasem să o aud sforăind în fiecare noapte. Nici nu mai știam dacă e vreo viroză nouă sau doar sforăie. Mă săturasem să îi pun seară de seară oala cu aerosoli lângă pat, degeaba. Să caut informații prin diverse bloguri, site-uri, mame, doctori, poate poate găsesc vreo soluție. Cheltuisem mulți bani pe tot felul de uleiuri esențiale, degeaba în cazul ei.

Mă tot gândeam că totuși primul ei an a fost relativ bun, nu s-a suprainfectat urechea decât o dată, nu a avut viroze multe și nesfârșite, poate nu e așa grav, poate trece.

Doamna doctor mi-a spus că e posibil să fie bine după tratament adecvat, dar că la prima viroză o va lua de la capăt, că operația de polipi e foarte simplă și e de luat în calcul. N-am mai stat pe gânduri, am acceptat și am și programat operația.

Cu o zi înainte i-am făcut analizele de sânge, apoi în ziua operației am internat-o dimineața, pe la ora 16 era deja externată. Am operat-o tot la Regina Maria, unde m-a costat în jur de 3000 lei, fără reducerea aplicată conform contractului cu Casa de Sănătate, căci nu mi-au zis să le duc bilet de trimitere, iar eu numai la asta nu m-am gândit. Mă rog…

Ne-au dus în salon, i-am explicat lui Ingrid că urma să i desfunde năsucul, că i se va pune o mască de aerosoli și că apoi va dormi și când se va trezi voi fi lângă ea. S-a dus apoi cu asistenta și doamna doctor, am condus-o și ne-am despărțit înainte de sala de operații. A mers cu încredere. A fost anesteziată total, cu mască cu miros de fructe. Când s-a trezit după aproximativ 40 de minute plângea, se speriase că nu sunt lângă ea.

Au readormit-o pentru încă aproximativ o oră, apoi s-a trezit foarte bine. Deși mi s-a spus că e posibil să o doară gâtul cam două zile, nu a fost cazul. Ingrid nu a simțit nimic, dimpotrivă a fost foarte bine. I-a fost greu să rămână în casă a doua zi, așa cum ni s-a recomandat. Era soare afară și ea avea chef de joacă. Dar am stat cu toții acasă și ne-am jucat.

După un an de la operația de polipi, pot spune să am luat decizia bună. Tot anul Ingrid a  avut două viroze care au trecut ușor, nicio otită, nu a tușit deloc. Iar la grădi au umblat tot felul de viroze și bacterii, un mediu numai bun de luat de toate.

Acesta nu este un articol de recomandare a operației de polipi. Este doar experiența noastră cu polipii și operația la Regina Maria. Știu că se fac operații pe bandă rulantă și că este de evitat. Or fi cazuri unde chiar nu este nevoie de operație. Știu însă și cazuri unde s-a tot amânat operația până când a fost afectat auzul copilului. Nu e de joacă. Întrebați doi sau trei medici înainte de a opera copilul, dar dacă spun toți că trebuie operat, asta e. Operațiile nu se mai fac (sper!) ca pe vremuri când copiii au trăit coșmaruri pe tema operațiilor de polipi, eventual informați-vă înainte pentru a cunoaște procedura.

Ce am mai auzit este că polipii sunt totuși apărători ai organismului, fiind o barieră împotriva particulelor microbiene și de altă natură, că nu e bine să îi scoți. Da, așa este. Dar dacă sunt inflamați și te împiedică să respiri și îți îngreunează existența, când necesită tratament cu antibiotic la fiecare viroză, fac mai mult rău decât bine.

Ferice de cei care nu au probleme și nu au nevoie de operație, Ingrid a fost însă printre cei mai puțin norocoși, bine că s-a rezolvat și am avut curaj să fac pasul ăsta.