Nu mai aduceți copiii BOLNAVI la locul de joacă în parc!

De când au început grădinițele și școlile s-au înmulțit și locurile de joacă de copii bolnavi. Problema este că la locurile de joacă mai vin și cei care încă nu frecventează încă grădinițele, adică majoritatea sunt sub 3 ani, dar care inevitabil iau pe rând virozele aduse de cei care au intrat în colectivitate.

Noi mergem într-un părculeț de lângă blocul nostru, unde sunt mulți copii mici, mulți dintre ei în primul an de grădiniță. După primele două săptămâni de grădiniță s-a prins aproape de fiecare copil mai mic sau mai mare, câte ceva.

Cam așa se întâmplă la început de grădiniță, mai ales pentru cei de la grupa mică. Problema e că părinții au respectat ritualul din timpul verii de ieșit afară în parc după-masa, și au adus copiii în parc plini de muci, cu tuse, chiar febră și scaune moi. Nu înțeleg de ce părinții vor neaparat să-și aducă la socializat și joacă în parc copiii super contagioși. Mai mult decât atât, aduc cu ei jucării și mâncare de împărțit cu ceilalți, cu care nu sunt de acord nici măcar când sunt copiii sănătoși, darămite bolnavi.

Nu zic nimic de cei care mai tușesc sau le mai curge nasul, că simptomele astea pot persista toată iarna. Dar când e începutul de viroză cu mult strănutat și muci apoși, eventual febră, când au scaune diareice și vomită, mai mult ca sigur că vor împrăștia și altora balaurii lor.

Înțeleg că la grădi vin copii cu viroze în toate etapele, de la faza incipientă la cea de final, că nu au părinții cu cine lăsa copiii și dacă nu au febră (uneori și cu febră, cunosc cazuri…), asta e, îi aduc la grădi. Dar la locul de joacă din parc chiar vreau să-mi scot copiii să se aerisească, să se joace în aer liber, să facă mișcare, să alerge. Iar dacă fac observație vreunui părinte că are copilul contagios, sunt privită ca o super fițoasă și oricum știu că nu rezolv nimic, data viitoare își va aduce din nou bolnav copilul la locul de joacă.

Dacă i-am respecta mai mult pe cei din jurul nostru, dacă ne-am gândi că uneori acțiunile noastre sunt dăunătoare pentru ceilalți, dacă am empatiza din când în când, ne-am face în primul rând bine nouă, ca modele de acțiune, comportament și gândire pentru copiii noștri, generația de mâine.